Ii cer atat de des sa-mi pregateasca el tartinele cu unt – fiindca imi place sa-l privesc in timp ce le desavarseste meticulos una cate una.
Il las cateodata primul la dus – pentru aerul triumfator cu care ma anunta la iesire ca s-a dat cu uleiul meu antirid.
Il rog sa ma ajute cu una sau alta – pentru ca apoi sa-i pot fi foarte, foarte recunoscatoare.
Il contrazic furibund cand n-are dreptate – fiindca admir perseverenta stimulatoare cu care descopera noi argumente originale.
Ii invadez spatiul si timpul pana imi declara revoltat ca se simte inghesuit – pentru ca gasesc intruna noi moduri de a ne bucura unul de altul.
Ii smulg cu insistenta chinuitoare cate o marturisire sentimentala – fiindca il cred cand imi spune ca simte mai mult decat exprima.
lucruri simple 
sa o zic? sa nu o zic? noroc cu noi femeile :)) daca nu am face noi toate aceste mici jumbuslucuri, oare ar fii ei aceia care ar face asta ?! ma indoiesc…