Arhivele lunare: martie 2013

a patra zi a minunii

Vorba cantecului: nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot. De cate ori ne repetam asta dupa o zi proasta? De cate ori ca sa ne amintim acest lucru simplu, si de cate ori ca sa ne convingem sa avem putina ingaduinta fata de propria persoana?

Noi, femeile de rand, recunoastem ca uneori ne lasam purtate de sentimente de moment , reactionam dupa modele comportamentale distructive, gasim interpretari defavorabile pentru gesturi neutre…si lista poate continua cu nenumarate sensibilitati greu de impacat.

Avem macar cateva insecuritati care ne fac defensive, ne tot razgandim cand nu stim ce vrem, ne trebuie atentie, ascultare, confirmari, sprijin, tandrete, loialitate…si lista poate continua cu nenumarate investitii afective greu de cuantificat.

Intr-un mod miraculos, se intampla cateodata, in plin acces de afurisenie indracita, sa fim luate in brate, strans, si sa nu ni se dea drumul pana cand nu ne plangem toate durerile, reale sau imaginare, pe un umar puternic.  In acel moment de vulnerabilitate, cand ne vedem acceptate cu bune si cu rele, din furtuna de emotii ramane una noua, incandescenta: recunostinta pentru cel care stie sa aduca cu el linistea.

Reclame
Etichetat , , ,

Intoarcerea la inocenta

Daca speranta moare ultima, cum ramane cu dragostea? Fiind ea indelung rabdatoare, plina de bunatate, oare nu cumva  se dovedeste mai rezistenta si se camufleaza discret in diverse forme reziduale? Ca sunt prietenii dezinteresate, colaborari  pline de avantaje sau sporadice interactiuni sociale, daca ar fi sa scanam acestea si atatea alte etichete, poate am gasi cateva raspunsuri care sa ne pastreze aproape unii de altii. Ce am avut, ce am pierdut – si ce a mai ramas de salvat pe masura ce totul se transforma incontrolabil.

In infintele ei reincarnari, dragostea poate pierde din intensitate, chiar uita de-a binelea de sine, si cine ar putea-o invinovati? Incurcate mai sunt caile oamenilor, unele cu sens unic, altele de-a dreptul infundate, si toate calatoriile au pretul lor inevitabil.

Cindva, dragostea credea totul, nadajduia totul si suferea totul. Oricat de vaga, oricat de improbabila, inocenta aceasta firava supravietuieste, si merita sa fie regasita cumva.

Etichetat , ,
%d blogeri au apreciat asta: