Arhive pe categorii: revelatii

feb. 02 2019
Scrie un comentariu
revelatii

Floare-albastra

Dupa ce trec cei 3 ani, dragostea dureaza. E tot acolo, abstracta pe un piedestal parcat printre stele – si din cand in cand o mai lustruiesti, ca doar ti se cuvine in toata valoarea absoluta, nealterata de clasicii daunatori (oboseala, egoism, blazare, pacate din astea omenesti cronicizante).

In restul timpului, bineinteles ca nu o cari dupa tine prin mocirla cotidiana, o mai scoti in lume demonstrativ la sarbatori, vacante si crize ocazionale – iar in rest o externalizezi.  O intuiesti, descoperi si concretizezi, o interpretezi, inovezi si justifici, pana cand devine o versiune de uz curent convingator de reala.

E iarasi “tot ce ti-ai dorit vreodata”, vibranta si nou-nouta cand o gasesti in alta gradina. Cealalta, uscata si prea fragila pentru electrosocuri de resuscitare, ramane totusi nostalgic frumoasa – dar trecuta, o biata floare-albastra.

Reclame
Etichetat
aug. 29 2016
Scrie un comentariu
revelatii

Afrodita imblanzita

Marea nu are nici un rege, si totusi valurile ei cauta intruna tarmul, fara sa stie ca ii daruiesc din frumusetea lor atunci cand i se sparg stralucitoare in brate.

Eu stiu ce se intampla cand privirea ta avida se revarsa valuri-valuri catre mine. Ma invaluie toata in dantele fluide de lumina fierbinte, involburandu-se in jurul meu hipnotic, din ce in ce mai strans, din ce in ce mai tandru. Deodata ma inalt splendida si teribila ca o regina, contempland fara teama puterea noua pe care mi-o oferi de bunavoie.

Iti zambesc insa bland, fascinata, si vin tot mai aproape, pana cand ne gasim in sfarsit linistea.

Etichetat , ,
nov. 02 2013
Scrie un comentariu
de ce iubim barbatii, revelatii

Misterul calului alb

Femeile despica in minim 4 absolut tot, de la  gesturile marunte la cele marete si deslusesc intelesurile evazive. Discern subtile nuante de intonatie si culoare. Citesc printre randuri.  Gasesc soseta desperecheata dintr-un sertar ticsit. Comprima stari mai nebuloase decat gaurile negre intr-un singur “bine”.

Insa poate cel mai neglijat talent pe care il au se manifesta spontan si oarecum induiosator. Ignorand nenumaratele posibilitati moderne (avioane, tramvaie, autobuze, automobile, metrouri, barci cu motor, motociclete, trenuri,nave spatiale, submarine, biciclete) , inca mai stiu sa aprecieze capacitatea unui barbat de a se apropia de ele domol, strunind cu eleganta un cal alb.

Etichetat , ,
sept. 08 2013
Un comentariu
experienta invata, revelatii

The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy

Daca scoatem capul in lume macar din cand in cand, stim din surse multiple ( incepand cu Lucian Blaga si terminand cu Lena)  cum gravitam noi unii in jurul altora: mici universuri, cateodata paralele, cateodata in coliziune, mereu surprinzatoare, unice, captivante.

Mai stim desigur si ce inseamna rotatie cu succes in jurul propriei axe: respectam legea atractiei universale, mancam-ne rugam-iubim, ne oferim macar 4 placeri pe zi si mai variem din cand in cand sporturile ca sa nu ne adoarma mintea sanatoasa in corpul sanatos, in  timp ce rezolvam zilnic ecuatia munca-viata personala.

Uneori, daca ne zgaltaie zdravan vreo explozie planetara catastrofala, mai exploram cate un coltisor  de galaxie, trecand frontierele dezvoltarii personale in incercarea de a ne decide ce e mai comod sa preferam, o stea binara sau o nebuloasa adolescentina.

Si in jurul nostru e atata lumina incat se vede cu ochiul liber ca navigam la intamplare, infruntand cu totii frica de necunoscut.

Etichetat , ,
apr. 14 2013
Scrie un comentariu
revelatii

Adam si Eva

Tiptil, tiptil,  se instaleaza un sentiment de deja-vu: pasiuni, preferinte culinare, muzica, stil vestimentar, carti, destinatii de vacanta, cate-n luna, in stele si in comun. Spunem atunci ca suntem pe aceeasi lungime de unda, ca cine se aseamana se aduna, reconciliem pana si contrariile, caci se atrag desigur, si continuam sa exploram noua lume care ni se descopera in celalalt. Incurajati de similitudini si incitati de particularitati, narcisisti si empatici in aceeasi masura, fascinati si fascinanti.
Cand atractia incepe sa functioneze gravitational si ne ancoreaza unul in bratele celuilalt, unde incep si unde se termina  legile naturii? Suntem oare conditionati sa ne regasim perpetuu chipul si asemanarea intr-o jumatate complementara, sau cautam de fapt confirmarea unui lucru ceva mai simplu: ca in doi se savureaza caderea in pacatul originar?

Etichetat , , ,
oct. 26 2012
Un comentariu
revelatii

lectia de autoaparare

Vine un moment intr-o relatie cand realizezi ca este dezechilibrata. A devenit o normalitate ca nevoile lui sa primeze, iar ale tale sa nu fie indeplinite nici din propria lui initiativa, nici la cererea ta, nici acum, nici la o data ulterioara mai convenabila, nici partial, esalonat sau intr-o alta forma, ci cat mai putin spre deloc.

Tu continui sa fii convinsa de puterea exemplului si sa incerci sa te porti cum ti-ar placea sa fii tratata, cu din ce in ce mai dese accese de frustrare cand asta trezeste in cel mai bun caz vagi ecouri temporare.

Si apoi intr-o zi iti dai seama ca de fapt nu te asculta ca sa empatizeze, pentru a afla ce iti trebuie ca sa iti fie bine, ci ca sa iti corecteze la sange premisele gresite. Invariabil ajunge la concluzia ca nevoile tale izvorasc din tot felul de deviatii afective, iar el este astfel indreptatit sa le ignore dupa ce le pune etichete depreciative.

Atunci inceteaza cu insistentele tale futile, uita-te in ochii lui si crede cand ii spui “Nu meriti dragostea mea, nu meriti prietenia mea, nu meriti prezenta mea in viata ta. Nu meriti nimic din ce-ti daruiesc fiindca irosesti totul.”

Si apoi aminteste-ti asta data viitoare cand ii simti lipsa.

Etichetat , ,
oct. 25 2012
Un comentariu
revelatii

puterea de a fi fericit

Cand te cunosti suficient cat sa stii ce gen de relatie ti se potriveste, ai marele avantaj de a putea lua decizii  care sa-ti faca bine,  ancorate in greselile din care ai invatat.  Fara echivoc si fara regrete, nu mai ai scuze sa faci compromisuri dezavantajoase, sa te multumesti cu mai putin din cauza ca te inspaimanta propriile imperfectiuni, sa-ti plangi de mila sau sa te minti singura, prinsa in valtoarea unor trairi la intamplare. Intre timp ai experimentat suficient cat sa intelegi de ce e important sa stai de vorba cu tine, sa recunosti ce te implineste si care iti sunt blocajele, dupa care sa iti asumi responsabilitatea pentru propria fericire, cu vorba, dar mai cu seama cu fapta.  Asta inseamna intai sa accepti distanta dintre ce vrei si ce poti , dupa care sa iti formezi obisnuinta de a o parcurge  pas cu pas.

Etichetat , ,
oct. 14 2012
Un comentariu
revelatii

performanta sentimentala

Elizabeth Browning are talentul motivational sa-mi arate in dulcele stil clasic ca in chestiuni de inima exista atata loc de excelat,  si ca arta rafinarii in dragoste este un domeniu de dezvoltare personala neasteptat, insa tare atragator prin calitatea provocarilor.

Cand incepe ea sa insire felurile in care iubeste,  How do i love thee te trimite intr-o zona accesibila celor suficient de curajosi sa-si asume splendoarea acestui sentiment fragil si din perspectiva invatarii, nuantarii, aprofundarii unei experiente in doi, care imbogateste individual.

Acest foarte frumos „I love thee freely” este pentru mine o descoperire recenta, pentru ca, excluzand de ambele parti jumatatile de masura, aduce un nou fel de incredere : iti dau libertatea sa fii tu insuti, fiindca stiu – langa mine te straduiesti sa fii cea mai reusita versiune a ta.

Etichetat , ,
oct. 08 2012
Un comentariu
revelatii

puterea dragostei

Am citit cand eram mica o poveste care m-a emotionat, dar pe care nu am reusit sa o regasesc. Era vorba despre un baietel cu inima de aur (la propriu), care e reperat printr-un exercitiu de intuitie de catre diversi oameni cu nevoi mai mult sau mai putin rezolvabile prin mijloace proprii – si rugat sa ii ajute. El bineinteles raspunde la fiecare cerere rupand cate o bucatica, solicitarile se inmultesc direct proportional cu rata de solutionare iar el nu mai apuca sa ii lase timp inimii sa creasca la loc. Si tot asa pana cand inevitabil nu mai ramane nimic din ea, iar baietelul moare.

Din cand in cand imi amintesc de istoria asta si ii descopar noi interpretari, insa de-abia acum m-a izbit poate una dintre cele mai frumoase: daca oamenii fara inima nu pot supravietui,  poate ca exista in fiecare dintre noi o farama de aur, care la un moment dat poate salva pe cineva.

Etichetat , ,
oct. 03 2012
Un comentariu
momente, revelatii

Jocul de-a oamenii mari

Stii ce vrei de la tine, de la viata si de la omul de langa tine. Ai trecut prin cateva experiente relevante, care te-au dus fie pe norisorul numarul 9, fie prin niste catacombe care si acum isi starnesc fiori pe sira spinarii. Oricare ar fi fost extrema, iti dai seama ca ea a existat de fiecare data.

Asa au fost toate relatiile tale.

Extrem de intense.

Extrem de memorabile.

Extrem de bogate din punct de vedere emotional.

Extrem de serioase.

Nu ti-ai permis niciodata sa tratezi cu usurinta nici cu sentimentele lui, nici ale tale.

Ai reactionat intotdeauna corect, cu respect atat pentru el, cat si pentru tine.

Te-ai implicat intotdeauna 100% si ai dat fara rezerve din frumosul tau,  pentru ca nu ai vrut aventuri, ci conexiuni autentice.

Ai cautat intotdeauna acel partener de cursa lunga, cu care sa construiesti o fericire durabila.

Nu te-ai intrebat niciodata daca, in lumea oamenilor mari, exista si timp sa te joci.

Etichetat , , ,
Reclame
%d blogeri au apreciat asta: