The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy

Daca scoatem capul in lume macar din cand in cand, stim din surse multiple ( incepand cu Lucian Blaga si terminand cu Lena)  cum gravitam noi unii in jurul altora: mici universuri, cateodata paralele, cateodata in coliziune, mereu surprinzatoare, unice, captivante.

Mai stim desigur si ce inseamna rotatie cu succes in jurul propriei axe: respectam legea atractiei universale, mancam-ne rugam-iubim, ne oferim macar 4 placeri pe zi si mai variem din cand in cand sporturile ca sa nu ne adoarma mintea sanatoasa in corpul sanatos, in  timp ce rezolvam zilnic ecuatia munca-viata personala.

Uneori, daca ne zgaltaie zdravan vreo explozie planetara catastrofala, mai exploram cate un coltisor  de galaxie, trecand frontierele dezvoltarii personale in incercarea de a ne decide ce e mai comod sa preferam, o stea binara sau o nebuloasa adolescentina.

Si in jurul nostru e atata lumina incat se vede cu ochiul liber ca navigam la intamplare, infruntand cu totii frica de necunoscut.

Etichetat , ,

mai tarziu

Mai tarziu, in timp ce soarele va continua sa dezmierde stradutele cu piatra cubica, cladirile cu acoperisuri tuguiate si toate acele colturi inverzite pe care le-ati iubit impreuna, o sa gasesti  o cafenea in care n-ati stat niciodata amandoi.  O sa te asezi la o masuta afara, langa vreun copacel decorativ si o sa savurezi incetisor un capuccino amarui, uitandu-te la trecatori.  O sa vezi fete care poarta frumos rochii albastre, care mananca vata de zahar sau care se unduiesc nesigur pe tocuri indraznete, si o sa le zambesti cand o sa te ridici si o sa-ti continui drumul, la fel ca oricare dintre ele.

Etichetat

Hansel si Gretel

Hansel si Gretel impartaseau o dragoste neconditionata ca-n povesti, lentile de culoare roz si multe pasiuni inofensive, pe care de altfel le bifau cu entuziasm impreuna,  in functie de programul constiincios prestabilit.

El colectiona camasi cadrilate, ghiduri turistice si maximele din almanahul lui Benjamin Franklin.

Ea stia sa tina in frau bugetul familiei,  ciocnirile celor doua perechi de socri morocanosi  si accidentalele impulsuri creative in bucatarie.

Intr-o zi, mergand ei prin padure din proprie initiativa, au urmarit cu sfintenie un nou traseu din Revista de orientare turistica, reusind sa nu se rataceasca deloc si sa ajunga acasa exact la timp pentru cina.

Si au trait fericiti pana la adanci si predictibile batraneti, in conditii depline de siguranta.

Etichetat ,

Barbatii, femeile si discromatia

Nu vrem sub nici o forma sa avem probleme de comunicare, de aceea jonglam cu emailuri, sms-uri,  apeluri voce, apeluri video, skype, facebook, twitter, google talk, viber, office communicator, instagram, youtube si cu atatea alte instrumente ca sa ne transmitem continut in timp real, oricand simtim impulsul de a ne conecta unii cu altii. Informatia instant netezeste asperitatile absentelor, contureaza mici buzunare de intimitate impartasita pe parcursul zilelor petrecute in fragmente diferite de lume, ne aduce mai aproape, chiar daca in secvente intermitente de multitasking grabit.

Atunci cand regasim minimalismul prezentei  fizice, mai stim oare sa fim pur si simplu de fata,  fara interfata sofisticata a tehnologiei ? Cufundati intr-o rupere radicala de ritm, avem dintr-o data tot timpul din  lume ca sa savuram intreg momentul,  in ansamblul nuantelor sale multicolore – insa cat de larg a mai ramas spectrul nostru de perceptie cand ne-am obisnuit sa ne diluam sensibilitatea cu deficit de atentie?

Etichetat , , ,

Intre timp

Mi-a crescut parul,   am invatat sa fac placinta cu mere, mi-am cumparat in sfarsit perechea aia de pantofi, am citit despre florenta si despre umbrele multicolore si despre emotiile vindecatoare, am stat in picioare 3 ore ascultand o vioara singuratica, am descoperit salcami infloriti, am ales rosii dintr-o gradina si le-am mancat pe terasa mea inflorita, am uitat de toate indoielile in alea 10 minute inainte de rasaritul soarelui, am aflat ca renilor le plac bananele, mi-am schimbat oja de 3 ori in aceeasi zi, am ras isteric intr-o dupa-amiaza uitandu-ma la filme vechi si am facut o supradoza de eclere cu ciocolata.

Tu erai chiar langa mine, vag constient de prezenta mea, uitandu-te captivat pe fereastra la spectacolul lumii pe care o construiai zi de zi pentru tine.  Eu intre timp iti daruiam tacerea pe care mi-o cerusei  si te priveam cand si cand, incercand sa nu vad cum se lecuieste muscatura aia urata de leoaica.

Etichetat , , ,

Adam si Eva

Tiptil, tiptil,  se instaleaza un sentiment de deja-vu: pasiuni, preferinte culinare, muzica, stil vestimentar, carti, destinatii de vacanta, cate-n luna, in stele si in comun. Spunem atunci ca suntem pe aceeasi lungime de unda, ca cine se aseamana se aduna, reconciliem pana si contrariile, caci se atrag desigur, si continuam sa exploram noua lume care ni se descopera in celalalt. Incurajati de similitudini si incitati de particularitati, narcisisti si empatici in aceeasi masura, fascinati si fascinanti.
Cand atractia incepe sa functioneze gravitational si ne ancoreaza unul in bratele celuilalt, unde incep si unde se termina  legile naturii? Suntem oare conditionati sa ne regasim perpetuu chipul si asemanarea intr-o jumatate complementara, sau cautam de fapt confirmarea unui lucru ceva mai simplu: ca in doi se savureaza caderea in pacatul originar?

Etichetat , , ,

a patra zi a minunii

Vorba cantecului: nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot. De cate ori ne repetam asta dupa o zi proasta? De cate ori ca sa ne amintim acest lucru simplu, si de cate ori ca sa ne convingem sa avem putina ingaduinta fata de propria persoana?

Noi, femeile de rand, recunoastem ca uneori ne lasam purtate de sentimente de moment , reactionam dupa modele comportamentale distructive, gasim interpretari defavorabile pentru gesturi neutre…si lista poate continua cu nenumarate sensibilitati greu de impacat.

Avem macar cateva insecuritati care ne fac defensive, ne tot razgandim cand nu stim ce vrem, ne trebuie atentie, ascultare, confirmari, sprijin, tandrete, loialitate…si lista poate continua cu nenumarate investitii afective greu de cuantificat.

Intr-un mod miraculos, se intampla cateodata, in plin acces de afurisenie indracita, sa fim luate in brate, strans, si sa nu ni se dea drumul pana cand nu ne plangem toate durerile, reale sau imaginare, pe un umar puternic.  In acel moment de vulnerabilitate, cand ne vedem acceptate cu bune si cu rele, din furtuna de emotii ramane una noua, incandescenta: recunostinta pentru cel care stie sa aduca cu el linistea.

Etichetat , , ,

Intoarcerea la inocenta

Daca speranta moare ultima, cum ramane cu dragostea? Fiind ea indelung rabdatoare, plina de bunatate, oare nu cumva  se dovedeste mai rezistenta si se camufleaza discret in diverse forme reziduale? Ca sunt prietenii dezinteresate, colaborari  pline de avantaje sau sporadice interactiuni sociale, daca ar fi sa scanam acestea si atatea alte etichete, poate am gasi cateva raspunsuri care sa ne pastreze aproape unii de altii. Ce am avut, ce am pierdut – si ce a mai ramas de salvat pe masura ce totul se transforma incontrolabil.

In infintele ei reincarnari, dragostea poate pierde din intensitate, chiar uita de-a binelea de sine, si cine ar putea-o invinovati? Incurcate mai sunt caile oamenilor, unele cu sens unic, altele de-a dreptul infundate, si toate calatoriile au pretul lor inevitabil.

Cindva, dragostea credea totul, nadajduia totul si suferea totul. Oricat de vaga, oricat de improbabila, inocenta aceasta firava supravietuieste, si merita sa fie regasita cumva.

Etichetat , ,

fetita cu chibriturile

Cantecele de dragoste povestesc despre plutitul pe raze de soare, ani-lumina printre artificii, toate frumoase, incandescente, datatoare de energie pozitiva.

Uneori ai norocul sa descoperi cum se umple inima ta cu ceva din aceasta lumina: realizezi ca ai reusit, in ciuda tuturor adversitatilor cotidiene, sa gasesti curajul de a iubi pe cineva asa cum e. E de-abia o scanteie timida, fragila- si are atata nevoie de tandretea alteia, ca sa poata straluci in voie,  in valvataia unei iubiri impartasite.

Tare usor ne mai scapa printre degete aceste scantei: poate din teama,  poate din stangacie,  nu reusim sa le ocrotim suficient. Aprindem plini de speranta steluta dupa steluta si apoi le privim neputinciosi cum se sting, singuratice, ducand cu ele putin cate putin din inimile noastre tot mai inghetate.

Etichetat , ,

arta vs viata

„Thank you for reminding me I’m not special” e genul de replica pe care o auzi intr-un film si care te pune pe ganduri  cand intelegi din ce adevar izvoraste. Si care apoi, vrand- nevrand , iti declanseaza  foarte personal frumoasa intrebare a lui Oscar Wilde:  arta imita viata sau viata imita arta?

In cautarea dovezilor, rascolesti in ambele tabere.

In coltul rosu: Viata

Cand impartasesti  cu cineva anumite experiente cu incarcatura emotionala, ai cumva convingerea ca aceastea sunt unice si profund caracteristice legaturii dintre voi. Iti amintesti mult timp cu drag si cu nostalgie despre acele acele mici momente degustate impreuna:  diminetile tarzii de duminica petrecute cu ceai aromat si French croissants, evadarile varatice la acea pensiune la munte,  experimentele gourmet din bucatarie, dezbaterile incinse terminate si mai incins  etc samd.  “Lucrurile pe are le faceam noi doi” sunt probabil de fapt foarte simple – si salvate de la banalitate doar de factorul afectiv din fundal, cel care le ofera profunzime, semnificatii, valoare.

Viata 1, arta 0.

In coltul albastru: Arta

“Ce-ti pasa tie chip de lut/ Daca-oi fi eu sau altul”?

“All the world’s a stage/And all the men and women merely players”.

Cautam sa ne bucuram de compania unei anumite persoane, alaturi de care personalizam experiente perpetuu noi?

Sau cautam sa ne bucuram de anumite experiente, in compania unor persoane perpetuu noi?

Arta 1, viata 1.

Poate ca atat in viata, cat si in arta, frumusetea e in ochii privitorului.

Etichetat , , ,
%d blogeri au apreciat: