Luceafarul si Catalina 2.0

El nemuritor si rece ,  patruns de responsabilitatea sa in lupta pentru eradicarea eternelor  injustitii din cercul nostru global atat de stramt (circumcizia rituala a fetitelor din Africa, exploatarea cultivatorilor de quinoa din Peru, amenintarea iminenta a disparitiei cormoranului albastru etc samd).  Tarat uneori cu greu pana la Carrefour pentru confirmarea ca viata marunta a oamenilor de rand e in continuare sub el.

Ea cu ochii larg deschisi catre spectacolul lumii, convinsa ca make love not war e calea spre armonia universala – deci militand intens prin exemplul personal pentru imblanzirea scorpiilor de intelectuali inhibati. Cu succese moderate la activisti green si corporatisti responsabili dpdv social, insa maxime la toate varietatile entuziaste de proaspeti specialisti in PR.

Etichetat , ,

cum inchizi o usa?

Daca intr-un moment de tandrete fata de propria persoana iti vine ideea sa iti mai lustruiesti talentele si incerci sa afli ce mai e nou intr-ale relatiilor, o sa ai norocul sa descoperi o mare varietate de resurse care te invata cate-n luna si in stele  despre initierea, mentinerea si inflorirea unor raporturi sanatoase cu potentiala jumatate.

Cand e vorba de cultivarea conexiunilor, moda trece, moda vine, fundamentele sunt tot acolo. Osciland intre cele doua situatii extreme, inceputul si sfarsitul oricarei relatii, fie ca sunt clasice (“Deschide usa,crestine”) sau ceva mai moderne(„Call me when you’re sober”), codul bunelor maniere are cam aceleasi specificatii: el si ea colaboreaza cat mai elegant  ca sa treaca peste diverse praguri, cautand impreuna  raspunsuri, solutii, fericire.

Cand  e vorba de eutanasierea conexiunilor, parca nu sunt niciodata suficiente indicatoare catre drumul de mijloc. Cand te hotarasti  sa inchizi o usa, nu vrei nici sa o trantesti pana la sange cu traumatisme interminabile de telenovela, insa nici sa o lasi intredeschisa ca sa va jucati de-a v-ati ascunselea pana la adanci batraneti.

Atata timp cat inevitabil iti vei dori uneori sa te  uiti in urma pe gaura cheii, oare cum inchizi o usa ca sa vezi ca alta se deschide?

Etichetat , , , , ,

25 decembrie

Nu mi-am dat seama niciodata, vorba cantecului, ca in trecerea lui, timpul se schimba odata cu noi. Poate fi limitat de temerile noastre, suficient cat sa spunem tot ce avem pe suflet, si cateodata, rar, potrivit – ca atunci cand realizezi ca a venit momentul sa deschizi o usa grijuliu zavorata.

Si deodata nu mai ai nevoie de timp ca sa stii ce iti doresti :  cu bataia de inima a diminetilor luminoase de Craciun, speri ca dupa acest prag sa-l gasesti acolo, asteptandu-te.

Etichetat , , , , ,

Ce s-a intamplat cu hotii de inimi?

In clasa a sasea, gaseai biletele in penar si primeai in dar carioci de la baietelul din clasa vecina, cel care iti ceruse prietenia intr-o pauza.

In liceu, te astepta dupa ore ca sa te conduca acasa,  te suna sa te intrebe cum a fost la teza si te imbratisa strans in fata tuturor.

Dupa care au inceput sa se complice lucrurile, au crescut standardele, s-au inmultit traumele, s-au diferentiat asteptarile si in general ne-a invatat experienta sa fim din ce in ce mai sofisticati.

In zilele noastre, ne-am obisnuit sa ridicam blazati din spranceana la vederea unui singur si oh-atat-de-banal trandafir rosu. Undeva intre ezitarile de a-l oferi si de a-l primi, se afla acele reguli moderne, testate si validate, care ne ajuta sa fim eficienti in construirea de relatii mature –  si foarte civilizati  in respectarea termenului lor de expirare.

Candva, pe parcursul calatoriei noastre, nu cumva am pierdut, impreuna cu inocenta, si capacitatea de a ne bucura cu dezinvoltura de lucrurile simple? Jongland controlat cu principiile politically correct ale educatiei noastre sentimentale, oare mai stim cum sa furam neinfricati o inima?

Etichetat , , , ,

ce se intampla de obicei cand esti in al noualea cer?

1. Continui sa te uiti in sus sperand sa apara al zecelea, si te tot foiesti nemultumita pana cand din greseala aluneci si te rostogolesti inapoi pe pamant.

2.  Inca nu-ti vine sa crezi cat de norocoasa esti si te uiti in jos ca sa iti amintesti cat ai evoluat. Te ia cu ameteala si ajungi, da, tot inapoi pe pamant.

3. Dupa o perioada, aerul tare oxigenat ti se urca la cap si iti petreci cea mai mare parte a timpului alternand intre crize isterice de ras si cantat la harpa cover-uri dupa walking on sunshine. Vecinul de nor incepe sa creada ca esti pe aurolac si iti face un bine- te trimite la dezintoxicare, inapoi pe pamant.

4. Insipiri. Expiri. Inspiri. Expiri. Zambesti. Inspiri. Zambesti. Expiri.Zambesti Inspiri. Zambesti. Zambesti. Expiri. Zambesti. Zambesti.Zambesti.Zambesti. Te asfixiezi. Si cazi inapoi pe pamant.

5. Norul negru al familiei Adams (aka parintii lui sau ai tai sau prieteni binevoitori sau orice alt cetatean cu inima mare care stie mai bine decat tine) se pozitioneaza strategic peste norul tau roz si te trasneste zdravan pana inapoi pe..da…pamant.

Oamenii de rand, care se mai numesc in limbaj popular “pamanteni”, au se pare ceva in natura lor care ii tine bine ancorati in fundamentele experientelor imperfecte.  Uneori se numeste “sindromul mi s-a urat cu binele” , alteori „instinct de conservare”, „frica de angajament”  sau “iarba verde de pe partea cealalta” – si functioneaza ca o simpla propozitie circumstantial conditionala:  daca e prea frumos ca sa fie adevarat, probabil ca ai petrecut prea mult timp cu capul in nori.

Etichetat , , ,

eu pe cine salvez?

In mod traditional, in filme, eroul salva eroina si dispareau impreuna la asfintit. Ceva mai recent, am observat ca s-a intors roata si a inceput ea sa-l salveze demonstrativ pe el, cu acelasi final fericit insa: cei doi disparand regulamentar impreuna la asfintit.

Indiferent de directia din care vine ajutorul, in cinema, tema ramane eterna si fascinanta, iar inspiratie exista destula,  in vietile noastre, ale tuturor: avem cu totii cate ceva de reparat, care ne tine pe loc.

In realitatea ceva mai multi-dimensionala decat cele 1.5 ore de pelicula, avem de unde alege solutii: retail therapy, massage therapy, psychotherapy, aromatherapy, art therapy, nutrition therapy, sports therapy, hydrotherapy, si cate si mai cate. Una sau mai multe forme de terapie de preferat si de testat in functie de aria disfunctionala, buzunar, limite personale, moda sau timp disponibil, toate cu mentiunea inspirationala ca e in puterea fiecaruia sa isi provoace schimbarea in mai bine.

Intr-o lume individualista, in care suntem invatati sa ne asumam responsabilitatea pentru propria reusita in orice domeniu, este posibil oare ca uneori, in goana dupa un remediu rapid si definitiv, sa fim prea orgoliosi? Poate ca totusi unele lucruri nu le putem repara singuri. Poate ca, din punct de vedere emotional, noi suntem cei care ne tinem in loc, alegand intruna caile mai usoare, de teama sa aflam ca pe cea grea n-o putem parcurge decat impreuna cu altcineva.

Poate de fapt  dragostea e singura care reuseste sa ne convinga sa avem, odata pentru totdeauna, curajul de a ne depasi obiceiurile autodistructive, de dragul unei plimbari in doi catre asfintit.

Etichetat , , , , , ,

de-a v-ati ascunselea

Undeva, intr-unul dintre localurile prietenoase cu sporovaiala, povestiti, dezbateti, radeti, glumiti, si nici gand sa parasiti incinta . Orele trec neobservate, voi sunteti absorbiti  de conversatia efervescenta, atat de placuta, atat de fireasca- ce noroc sa fiti, ca de obicei,  in dispozitii complementare, doi vorbareti in serie!

Neobositi, sesizati contururi noi in subiecte pe care alta data le-ati fi trecut cu vederea, dezgropati intelesuri ascunse si le slefuiti impreuna, invatand unul de la altul sa vedeti cu alti ochi lumea asta larga, cu infinitele ei nuante care va fascineaza in egala masura. Cautarea voastra este la randul ei  misterioasa, printre atatea sensuri esentiale, e posibil oare sa va scape unul poate mai simplu – cel al faptului aproape miraculos ca v-ati gasit unul pe altul?

Etichetat , , , , ,

doza de dulceata amara

Unii  barbati se savureaza pe indelete, ca dulceata de cirese amare: fiecare senzatie e pretioasa si  inedita, pentru ca dincolo de o delectare pasagera, te educa sa apreciezi  armonia rafinata a contrastelor inlantuite.
Sunt lumini care ii pun frumos in valoare, conturand infinite arabescuri de calitati remarcabile,  sunt  si umbre care le dezvaluie vulnerabilitati dificile. Pe primele le admiri si iti doresti sa le emulezi, pe ultimele de obicei alegi sa le ignori sau sa le rationalizezi, in functie de prioritati si de dimensiunea zonei tale de confort. Mai rar, reusesti sa nu le mai diseci in valoare absoluta, ci sa le intelegi pe toate luate impreuna, cu o doza de bunavointa.
Si atunci, cand asculti cu atentie vocea celui de langa tine, descoperi ca lumea lui nu este construita conform interpretarilor, judecatilor si asteptarilor tale. Se afla acolo un intreg univers bine inchegat, care te asteapta sa il explorezi ca pe un paradis regasit, nu sa il colonizezi autoritar.  La chemarea acestui necunoscut, poate nu conteaza atat de mult calitatea raspunsului tau de moment, cat subtilitatea nou invatata de a-l mentine inconfundabil, undeva intre dulce si amarui.

Etichetat , ,

farmecul obisnuintei

Dupa un timp, il recunosti in anumite gesturi, doar ale lui: cat de ordonat isi impatureste seara hainele, feliutele simetrice de rosii din salata lui caprese, felul in care isi aseaza cuminte palmele una peste alta cand te asculta foarte atent, inflexiunea aceea poznasa a vocii cand e prins cu mata-n sac, fularul lui infasurat intotdeauna de doua ori si jumatate.

E aproape un joc: anticipezi, iti tii un pic rasuflarea  si apoi, cateva batai de inima mai tarziu, il regasesti asa cum ti-l amintesti, alcatuit din acele mici manifestari nuantate care au inceput sa-ti fie dragi. Ca de fiecare data,  reuseste sa te surprinda bucuria de a te fi obisnuit cu el.

Etichetat , , ,

increderea

Clasicul “increderea se castiga” are la baza un raport dezechilibrat de forte: la nivelul superior, avem autoritatea care acorda increderea ca pe o favoare,  conform unor criterii unilateral definite, de la distanta confortabila a unui piedestal bine infipt in etichete pentru “corect” si “gresit”. La nivelul inferior,  candidatul aspirant se straduieste sa dovedeasca zi de zi, pas cu pas ca este demn de apreciere, lasandu-se examinat, cantarit si sanctionat daca nu corespunde calapodului, intr-o extenuanta perioada de proba plina de lucrari de control.

Varianta alternativa, de la Ernest Hemingway: “cea mai bună cale de a afla dacă poți sau nu să ai încredere în cineva este să ai încredere”. Pornind de la prezumtia de nevinovatie, aceasta abordare iti permite libertatea de a fi tu insuti in conditii depline de siguranta afectiva: nu vei judeca si nici nu vei fi judecat, ci tratat ca un adult responsabil, care este constient de consecintele faptelor tale. Vei acorda si primi neconditionat incredere de la egal la egal, pe baza unei premise simple: fiind o investitie benevola, insa riscanta din cauza fragilitatii sale, are valoarea care i se acorda de ambele parti,  fara presiunea asteptarilor.

In momentul acela de cumpana, cand apare cineva nou in viata ta si iti pui atatea intrebari,  ai sansa sa decizi ce preferi: sa cauti in continuare confirmari sau sa afli daca pentru tine increderea este o resursa regenerabila.

 

Etichetat , ,
%d blogeri au apreciat: