Arhive pe etichete: revelatii

eu pe cine salvez?

In mod traditional, in filme, eroul salva eroina si dispareau impreuna la asfintit. Ceva mai recent, am observat ca s-a intors roata si a inceput ea sa-l salveze demonstrativ pe el, cu acelasi final fericit insa: cei doi disparand regulamentar impreuna la asfintit.

Indiferent de directia din care vine ajutorul, in cinema, tema ramane eterna si fascinanta, iar inspiratie exista destula,  in vietile noastre, ale tuturor: avem cu totii cate ceva de reparat, care ne tine pe loc.

In realitatea ceva mai multi-dimensionala decat cele 1.5 ore de pelicula, avem de unde alege solutii: retail therapy, massage therapy, psychotherapy, aromatherapy, art therapy, nutrition therapy, sports therapy, hydrotherapy, si cate si mai cate. Una sau mai multe forme de terapie de preferat si de testat in functie de aria disfunctionala, buzunar, limite personale, moda sau timp disponibil, toate cu mentiunea inspirationala ca e in puterea fiecaruia sa isi provoace schimbarea in mai bine.

Intr-o lume individualista, in care suntem invatati sa ne asumam responsabilitatea pentru propria reusita in orice domeniu, este posibil oare ca uneori, in goana dupa un remediu rapid si definitiv, sa fim prea orgoliosi? Poate ca totusi unele lucruri nu le putem repara singuri. Poate ca, din punct de vedere emotional, noi suntem cei care ne tinem in loc, alegand intruna caile mai usoare, de teama sa aflam ca pe cea grea n-o putem parcurge decat impreuna cu altcineva.

Poate de fapt  dragostea e singura care reuseste sa ne convinga sa avem, odata pentru totdeauna, curajul de a ne depasi obiceiurile autodistructive, de dragul unei plimbari in doi catre asfintit.

Reclame
Etichetat , , , , , ,

lectia de autoaparare

Vine un moment intr-o relatie cand realizezi ca este dezechilibrata. A devenit o normalitate ca nevoile lui sa primeze, iar ale tale sa nu fie indeplinite nici din propria lui initiativa, nici la cererea ta, nici acum, nici la o data ulterioara mai convenabila, nici partial, esalonat sau intr-o alta forma, ci cat mai putin spre deloc.

Tu continui sa fii convinsa de puterea exemplului si sa incerci sa te porti cum ti-ar placea sa fii tratata, cu din ce in ce mai dese accese de frustrare cand asta trezeste in cel mai bun caz vagi ecouri temporare.

Si apoi intr-o zi iti dai seama ca de fapt nu te asculta ca sa empatizeze, pentru a afla ce iti trebuie ca sa iti fie bine, ci ca sa iti corecteze la sange premisele gresite. Invariabil ajunge la concluzia ca nevoile tale izvorasc din tot felul de deviatii afective, iar el este astfel indreptatit sa le ignore dupa ce le pune etichete depreciative.

Atunci inceteaza cu insistentele tale futile, uita-te in ochii lui si crede cand ii spui “Nu meriti dragostea mea, nu meriti prietenia mea, nu meriti prezenta mea in viata ta. Nu meriti nimic din ce-ti daruiesc fiindca irosesti totul.”

Si apoi aminteste-ti asta data viitoare cand ii simti lipsa.

Etichetat , ,

puterea de a fi fericit

Cand te cunosti suficient cat sa stii ce gen de relatie ti se potriveste, ai marele avantaj de a putea lua decizii  care sa-ti faca bine,  ancorate in greselile din care ai invatat.  Fara echivoc si fara regrete, nu mai ai scuze sa faci compromisuri dezavantajoase, sa te multumesti cu mai putin din cauza ca te inspaimanta propriile imperfectiuni, sa-ti plangi de mila sau sa te minti singura, prinsa in valtoarea unor trairi la intamplare. Intre timp ai experimentat suficient cat sa intelegi de ce e important sa stai de vorba cu tine, sa recunosti ce te implineste si care iti sunt blocajele, dupa care sa iti asumi responsabilitatea pentru propria fericire, cu vorba, dar mai cu seama cu fapta.  Asta inseamna intai sa accepti distanta dintre ce vrei si ce poti , dupa care sa iti formezi obisnuinta de a o parcurge  pas cu pas.

Etichetat , ,

performanta sentimentala

Elizabeth Browning are talentul motivational sa-mi arate in dulcele stil clasic ca in chestiuni de inima exista atata loc de excelat,  si ca arta rafinarii in dragoste este un domeniu de dezvoltare personala neasteptat, insa tare atragator prin calitatea provocarilor.

Cand incepe ea sa insire felurile in care iubeste,  How do i love thee te trimite intr-o zona accesibila celor suficient de curajosi sa-si asume splendoarea acestui sentiment fragil si din perspectiva invatarii, nuantarii, aprofundarii unei experiente in doi, care imbogateste individual.

Acest foarte frumos „I love thee freely” este pentru mine o descoperire recenta, pentru ca, excluzand de ambele parti jumatatile de masura, aduce un nou fel de incredere : iti dau libertatea sa fii tu insuti, fiindca stiu – langa mine te straduiesti sa fii cea mai reusita versiune a ta.

Etichetat , ,

puterea dragostei

Am citit cand eram mica o poveste care m-a emotionat, dar pe care nu am reusit sa o regasesc. Era vorba despre un baietel cu inima de aur (la propriu), care e reperat printr-un exercitiu de intuitie de catre diversi oameni cu nevoi mai mult sau mai putin rezolvabile prin mijloace proprii – si rugat sa ii ajute. El bineinteles raspunde la fiecare cerere rupand cate o bucatica, solicitarile se inmultesc direct proportional cu rata de solutionare iar el nu mai apuca sa ii lase timp inimii sa creasca la loc. Si tot asa pana cand inevitabil nu mai ramane nimic din ea, iar baietelul moare.

Din cand in cand imi amintesc de istoria asta si ii descopar noi interpretari, insa de-abia acum m-a izbit poate una dintre cele mai frumoase: daca oamenii fara inima nu pot supravietui,  poate ca exista in fiecare dintre noi o farama de aur, care la un moment dat poate salva pe cineva.

Etichetat , ,

Jocul de-a oamenii mari

Stii ce vrei de la tine, de la viata si de la omul de langa tine. Ai trecut prin cateva experiente relevante, care te-au dus fie pe norisorul numarul 9, fie prin niste catacombe care si acum isi starnesc fiori pe sira spinarii. Oricare ar fi fost extrema, iti dai seama ca ea a existat de fiecare data.

Asa au fost toate relatiile tale.

Extrem de intense.

Extrem de memorabile.

Extrem de bogate din punct de vedere emotional.

Extrem de serioase.

Nu ti-ai permis niciodata sa tratezi cu usurinta nici cu sentimentele lui, nici ale tale.

Ai reactionat intotdeauna corect, cu respect atat pentru el, cat si pentru tine.

Te-ai implicat intotdeauna 100% si ai dat fara rezerve din frumosul tau,  pentru ca nu ai vrut aventuri, ci conexiuni autentice.

Ai cautat intotdeauna acel partener de cursa lunga, cu care sa construiesti o fericire durabila.

Nu te-ai intrebat niciodata daca, in lumea oamenilor mari, exista si timp sa te joci.

Etichetat , , ,
%d blogeri au apreciat asta: